“Nu e deloc adecvată cântărirea comportamentului unei societăţi “închise” prin analogie cu valorile unei societăţi “deschise”. O chemare la urne, de pildă, într-un regim totalitar, este o ceremonie umanistă, şi nicidecum o consultare electorală autentică. Imnurile de slavă închinate conducătorului suprem sau partidului unic ţin loc de ritual şi nu definesc vreun grad anume de convingere. Oamenii sunt manipulaţi şi în democraţii; dintotdeauna au fost manipulaţi! Dar cel puţin, în regimurile democratice, sunt manipulaţi în mai multe sensuri, ceea ce se traduce printr-o diversitate a opţiunilor. În totalitarisme se petrece o unică şi masivă manipulare, al cărei rezultat e spălarea parţială sau totală a creierelor (imună la acest procedeu rămânând o minoritate destul de restrânsă). Sunt, desigur, şi destui entuziaşti, seduşi de ceea ce percep a fi noua condiţie eroică a existenţei, sunt desigur şi cei legaţi prin tot felul de interese şi avantaje de regimul totalitar. Majoritatea formează însă o masă influenţabilă şi manevrabilă. Decisivă, peste toate, e răsturnarea derutantă a reperelor. Lumea totalitarismelor se înfăţişează ca o lume nouă, clădită pe criterii sociale şi morale cu totul altele, opuse celor din lumea „anterioară”. Lasă impresia de a se instala definitiv în istorie, pe ruinele „lumii vechi”. Aşa se prezintă „Reichul de 1000 de ani”, aşa se prezintă şi comunismul, proclamat ca o încununare a întregii evoluţii umane. Judecata individuală cedează în faţa a ceea ce pare a fi verdictul istoriei (adesea, într-un schizofrenic amestec contradictoriu, definit de Orwell sub sintagma de „dublă gândire”). Istoria are întotdeauna dreptate. Puţini îşi păstrează deplina independenţa de spirit, încă şi mai puţini au îndrăzneala – sau inconştienţa – de a se opune efectiv. Activiştii regimului, instrumentele sale directe, sunt o minoritate. Dar şi majoritatea îl susţine în fapt, prin docilitatea cu care se supune comenzilor. O „responsabilitate colectivă” există, aşadar, dar nu ca urmare a unei opţiuni libere şi voluntare şi, în acest caz, a unei vinovăţii pe măsură, ci în sensul unei alinieri pasive, în lipsa, reală sau aparentă a oricărei alternative… Problema e mecanismul însuşi al totalitarismului – în Germania, ca şi pretutindeni unde asemenea regimuri au existat –, pe fondul fragilităţii convingerilor şi comportamentelor umane.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu